Un suflet s-a stins, o legendă a rămas: Michael Jackson!
Probabil vă întrebaţi ce caută pe un blog de rock ştirea că Michael Jackson nu mai e printre cei vii. Mai ales că programele tv au vuit, mai ales că ziarele au consumat mult tuş pe subiectul ăsta, mai ales că multe site-uri au crăpat de atâtea cereri. Nu se poate să nu omagiez destinul unui personaj fenomen, unui artist irepetabil, unui nume ce stă pe buzele tuturor oamenilor, indiferent de rasă sau naţionalitate. Am crescut cu Jackson, mă speriau ăi mai mari când vorbea nenea ăla la “Thriller”, pe începutul piesei. Pentru mine, pe vremea aia, Jackson era cel mai rău. Who’s bad? Michael e..Şi nu mai zic de Macaulay care imită ghitara pe “Black and White”. Nu mai amintesc “Dirty Diana” şi “Billy Jean”, piese strălucite care nu vor muri vreodată. Cu o voce răsunătoare şi un stil de dans inconfundabil, Jackson a avut muzica de când a dat ochii cu lumea, a creat un sistem muzical cu care au rezonat şi vor rezona multe generaţii. Legătura sa cu rockul a fost evidentă mai ales în prima parte a carierei sale artistice, când colabora cu Slash, Van Halen şi Brian May. Câteva nume importante din rock i-au făcut deja omagiul:
Alice Cooper: “Michael Jackson a influenţat la fel de uşor ca James Brown, iar asta spune multe. L-am avut pe actorul Vincent Price în comun. L-am folosit pe ‘Welcome To My Nightmare’ în 1975, şi Michael mai târziu pe ‘Thriller’. Nimeni nu se mişcă ca el, este într-adevăr Regele Muzicii Pop”.
Chris Cornell: “Eram pe drum către Berlin şi la 1 dimineaţa am auzit vestea. Îmi amintesc că aveam şase ani când am văzut JACKSON 5 pe televizorul nostru alb-negru. Superstar la 12 ani, ce chestie! Era magic! Din îmtâmplare am înregistrat şi aranjat piesa ‘Billie Jean’ şi am rămas impresionat de reacţiile pe care le trezeşte în public. A fost un mare talent, dar a fost înţeles greşit”.
VAN HALEN ghitaristul Eddie Van Halen: “Sunt şocat; la fel cum, în mod sigur este toată lumea, la aflarea unei astfel de veşti. Am avut plăcerea să lucrez cu Michael pe albumul ‘Beat It’ în 1983, şi păstrez una dintre cele mai frumoase amintiri. Ne va fi dor de el!”
QUEEN ghitarsitul Brian May: “Greu de ştiut ce să spun în aceste momente. Mă gândesc ce s-ar fi întâmplat în turneul pe care-l pregătea…Numărul de zile de turneu în Anglia erau o nebunie. Am simţit că e imposibil, dar totuşi m-a şocat dispariţia sa bruscă. Foarte trist..Îmi amintesc când era tânăr şi venea să ne vadă în turneu prin America, iar cu Freddie Mercury a devenit prieten foarte bun. Atât de bun încât au înregistrat câteva piese acasă la Michael, care nu au fost făcute publice. Michael a auzit pentru prima dată piesa ‘Another One Bites the Dust’ şi ne-a zis că facem o mare greşeală dacă nu o lansăm ca single.
POISON toboşarul Rikki Rockett: “Michael Jackson — mare pierdere!!! Cuvintele geniu şi muzical sunt folosite în aceeaşi propoziţie prea des. Nu este şi cazul lui Michael Jackson. Expresia sa muzicală nu va dispărea, la fel ca şi inspiraţia.

Imaginea de idol, megastar, rege pop, contrastează cu sufletul chinuit care a fost pe tot parcursul vieţii. Ce nu a avut în spatele scenei, a disimulat cât a putut când se urca pe ea. Molestat de tatăl său în copilărie, operat pentru a deveni din negru în alb, acuzat de pedofilie şi cu datorii de 500 de milioane de dolari, Michael nu şi-a construit o viaţă tocmai frumoasă. Dar departe de toate deciziile sale greşite, a încercat să găsească un echilibru. A fost un fenomen mediatic atât prin stilul muzical cât şi prin deciziile excentrice care i-au umplut viaţa. Şi-a făcut ferma Neverland, a făcut un copil cu o mamă-surogat, a umblat cu măşti pe faţă şi s-a glumit pe faptul că i-a căzut nasul.. Probabil că moartea a fost cea mai bună călăuză, pentru că nu se ştie cum ar fi reuşit să surprindă fanii cu concertele pe care le pregătise în Londra în luna iulie. Poate ar fi scârţâit, poate s-ar fi râs de el, aşa ni-l vom reaminti pentru totdeauna tânăr şi sănătos. Cum, de altfel, ar fi şi meritat să fie…Until we meet again Michael, vă ofer un cover spendid după “Billy Jean”:
Summer means..
Robert Plant (Led Zeppelin)

Janis Joplin
Jim Morrison (The Doors)


Jimmy Hendrix
Faith no More în Romania, pe 15 august
După cum bine se ştie de ceva zile, trupa care a rupt gura targului cu piesa “Easy”, vine de concertează şi la noi pe 15 august la Sala Polivalentă. Vocea lui Patton este o experienţă unică, de aceea ar fi păcat să rataţi un astfel de eveniment.
Biletele pentru concertul Faith no More pot fi achiziţionate la preţuri de 120 ron (fără loc) şi 150 ron (cu loc) în perioada 1 iunie – 10 iulie, de la magazinele Diverta şi de pe site-ul ticketpoint.ro. După data de 10 iulie, preţurile biletelor vor fi majorate, la 150 ron fără loc şi la 180 ron cu loc.
Faith no More va lansa albumul “The Very Best Definitive Ultimate Greatest Hits Collection” pe 8 iunie în Marea Britanie, prin Rhino Records. Setul de două cd-uri conţine cele mai bune hituri ale trupei plus raritaţi.
Trupa a repetat pentru prima dată în ultimii zece ani pe 4 martie, potrivit declaraţiilor basistului trupei, Billy Gould. Ghitaristul Jim Martin nu s-a implicat în proiectul de reuniune şi va fi înlocuit de Jon Hudson, care a cantat cu trupa în perioada cand se produsese despărţirea de Martin.
Mai jos vă ofer programul complet al turneului, poate vreţi să vă plimbaţi cu ei, plus hitul care a adus Faith no More pe buzele tuturor:
Iun. 10 – Marea Britanie Brixton Academy Londra
Iun. 12 – Marea Britanie Download Festival Donington Park
Iun. 13 – Olanda Greenfield Festival Interlaken
Iun. 14 – Italia Rock in Idro Milan
Iun. 16 – Germania Kindl-Buhne Wuhlheide Berlin
Iun. 19 – Austria Nova Rock Festival Nickelsdorf
Iun. 20 – Germania Hurricane Festival Eichenring Scheeflel
Iun. 21 – Germania Southside Festival Neuhausen ob Eck, Tuttlingen
Iun. 22 – Germania Jahrhunderthalle Frankfurt
Iun. 24 – Finlanda Kaisaniemi Park Helsinki
Iun. 25 – Norvegia Hove Festival Arendal
Iun. 27 – Suedia Peace and Love Festival Borlange
Iun. 29 – Rusia B1 Club Moscow
Iun. 30 – Rusia Jubileeny St. Petersburg
Iul. 01 – Letonia Dream Factory Riga
Iul. 03 – Danemarca Roskilde Festival Roskilde
Iul. 04 – Polonia Heinekin Open’er Festival Gdynia
Iul. 05 – Finlanda Ruisrock Festival Turku
Aug. 08 – Portugalia Sudoeste Festival Zambujeira do Mar
Aug. 14 – Spirit of Burgas Burgas Bulgaria
Aug. 15 – Bucureşti Sala Polivalenta Romania
Aug. 16 – Ungaria Sziget Festival Budapest
Aug. 17 – Cehia Tesla Arena Prague
Aug. 20 – Belgia Pukkelpop Festival Hasselt
Aug. 21 – Olanda Lowlands Festival
Aug. 22 – Germania Highfield Festival Erfurt
Aug. 23 – Germania Area 4 Festival Oberhausen
Aug. 29 – Franţa Rock en Seine Paris
Sep. 01 – Israel Fair Trade and Convention Centre Tel Aviv
Line-up: Mike Patton (voce), Gould (basist), Mike “Puffy” Bordin (toboşar) şi Roddy Bottum (clape).
Kings of Leon-Only by the night
Albumul ăsta e foarte şmecher gîndit, pentru că pe toată durata sa m-a împiedicat să emit judecăţi. Cînd zic, gata, îl cataloghez drept un material Coldplay puţin mai dur, cînd zic că îl cataloghez un album Soundgarden niţel mai slăbuţ, cînd zic, gata, ştiu, pot opri ascultarea, dar nu o pot opri…Pentru că piesele, în ordinea lor în playlist, sunt puse strategic, cînd una britpop/alternative/indie, cînd una grunge. De la piesa 6, „Reverly”, „Only by the night” se afundă în derizoriu, deja îl poţi cataloga un pop-rock sărac în idei de compoziţie, sentimental şi dulce ca o prăjitură de casă.
Din păcate pentru speranţele pe care mi le-am făcut pornind de la singura piesă valoroasă de pe acest album, „Sex on Fire”, restul materialului nu spune mai nimic. Nu afirm că este previzibil, dar nu este serios. Şi în joaca asta mă desprind foarte uşor, chiar pînă la punctul de a nu mai fi nevoie să-l reascult. Ceea ce e foarte grav pentru orice trupă care se respectă. Probabil că ar fi trebuit să încep cu albumul lor de debut, din 2003, „Youth And Young Manhood”, moment în care pletele rebele nu fuseseră înlocuite, din foame de bani, de frizurile emo-iste şi efeminate de acum.

Ceea ce e cert, şi ceea ce a venit odată cu ascultarea atentă a vocii lui Caleb Followill, este că pot numi Kings of Leon, speranţele unui nou început Soundgarden. Şi dacă Chris Cornell încearcă acum sonorităţi mai puţin rock (pe care nu le condamn), s-a mai născut o voce care să-l suplinească. Nu pot afirma dacă vor ajunge la aceeaşi valoare, poate doar dacă se vor trezi din beţia ritmurilor uşurele. Dau totuşi nota 7 pentru că nu au ajuns încă să se consume muzical, albumul ăsta drăguţ mai are sclipiri de geniu, care ţin, din păcate, doar 2-3 secunde de piesă.
Nota: 7 (fără încurajări, 6.5)
Puncte forte: vocea lui Caleb Followill, „Sex on Fire”
Puncte slabe: conceptul, ideile şi ritmurile albumului
Criza bate şi Stufstockul
Festivalul muzical Stufstock riscă să nu se mai poată desfăşura acest an, pentru că nu este sigur dacă organizatorii vor strînge fonduri suficiente pentru sponsorizare. Mircea Toma explică agenţiei de ştiri din trustul Caţavencu, NewsIn
: “Nu pot să confirm că nu va mai avea loc. Dacă se strânge masa critică de sponsori, îl facem. Suntem hotărâţi să-l facem. În acest caz, cu situaţia din acest an, se va numi Best of Stufstock şi va fi doar cu formaţii româneşti. Intenţionăm să-l organizăm, cel mai probabil, la început de august”.

Adevărul e că Stufstockul şi-a pierdut raţiunea de a fi demult, şi a devenit din campanie de salvare a Vămii, un eveniment comercial. De cînd s-a mutat de pe plajă, am preferat să nu-l mai urmăresc. Are destinul Top t-ului, invită în fiecare an aceleaşi trupe romaneşti, pentru că avem cateva şi alea mediocre, şi se consumă pentru că ajunge să plictisească publicul.Cred că deputaţii ar trebui să voteze o lege prin care să dea ordin romanilor să nască trupe rock, de calitate, cat mai curand, pentru că vom avea o scădere a PIB-ului în zona organizare de evenimente. Deci, cu sau fără Stufstock, oricum zona de festivaluri rock cu trupe autohtone e pierdută…
Macedonia-Eurovision 2009
Dedic acest articol fraţilor gemeni care au reprezentat Macedonia, urmand exemplul ţărilor nordice care au început să umple an de an ediţiile Eurovision cu rock. Copii ăştia au început să cante prin garaje, Stefan ca vocal şi Martin ca ghitarist şi voce secundă. Melodia nu este extraordinară, rockul nu este tocmai autentic, dar e de apreciat decizia Macedoniei să propună o astfel de piesă. Mie îmi place pentru că e optimistă.

După cum poate aţi aflat, a nostră Elenă a mers mai departe, deşi prestaţia a fost foarte leşinată. Băieţii ăştia simpatici nu au ajuns în finală, pentru că nu se puteau bate cu ritmurile kitschioase orientale şi cu lătrăturile care au fost alese. Păcat. Oricum, le urez succes în continuare, le urez să nu devină next “Bon Jovi”, ci să meargă pe ceva mai rău decat demonstraţia de la Eurovison. Mai jos puteţi asculta piesa de la repetiţiile de ieri:
Next Time
Neshto Shto Ke Ostane
| Composer(s) | Jovan Jovanov and Damjan Lazarov |
|---|---|
| Lyrics writer(s) | Elvir Mekic |
| Broadcaster | MKRTV |
Vama de 1,2,3 mai






“Să nu crezi nimic” pare să fi fost imnul Vămii de “legendarul 1 Mai”. Să nu crezi că dacă s-a făcut pistă de biciclişti vor fi amatori de biciclete în Vamă (decât poate cu coarne şi motor). Să nu crezi că dacă ei spun că dispar terasele de pe plajă, inclusiv Stuful, aşa şi este. Să nu crezi că dacă ei spun că accesul pe plajă e restricţionat cu sticle, mâncare and so on, aşa şi este. Pentru că presa, în dorinţa sa de a transforma orice realitate în senzaţional, de multe ori foloseşte tertipuri ieftine..Vama nu mai este cea pe care toţi o cunoşteam cândva când nu exista interes comercial în ea, şi într-adevăr, începe să se degradeze. Dar degradarea este un proces, cum bine se defineşte, continuu şi treptat. Mai o terasa închisă, mai un eveniment în afara sferei rock, mai un curios din Costineşti care e dornic de senzaţii tari, mai un hotel de fiţe…
De 1 Mai a fost soare, deşi se spunea că va ploua. De 1 Mai am stat la “Corsarul” unde s-a pus rock vechi, rock de calitate, pe care nu credeam că-l voi mai asculta în Vamă. De 2 Mai am stat la “Piraţi”, unde s-au ascultat greutăţi, unde s-a dansat pe masă, unde a curs multă bere..Tot atunci rockăraşii veseli au pus o bancă în mijlocul drumului (vezi în poze), pentru a nu lăsa cocalarii să intre cu maşina până la botul mării. S-au chinuit motoarele, s-au afişat tricourile rele, s-au fluturat plete, parcă într-o încercare de a păstra măcar 1 Mai perfect rockăresc. A fost frumos, păcat pentru cei dintre voi care nu au putut ajunge aici, şi vă garantez că pentru încă un an, doi, Vama rămâne a noastră. Profitaţi!