Dilema romanului: raul mai mare sau raul mai mic?

M-am tinut departe de zona politica in ultimii ani din cauza dezgustului fata de incompetenta si mizeria caracteristica speciei numite politician. Dupa cursul abominabil al evenimentelor politice din ultima vreme, nu mai pot sa privesc indiferent ci trebuie sa ma implic. Trebuie sa spun ca datorita gandirii parazite a neamului romanesc ne aflam intr-o continua regresie. Da, exact, Romania nu ne-a facut-o nimeni din neant, Continuă lectura

Waters raspunde acuzatiilor de antisemitism: „Nu exista mesaje ascunse in Goodbye blue sky”

Waters si Zidul Berlinului

Spectacolul aniversar „The Wall”, pus in scena de Roger Waters, fostul basist al formatiei “Pink Floyd”, pe care exista mari sanse sa-l putem vedea in 2011 si la Bucuresti, a atras critici dure din partea Ligii Anti-Defaimare, care sustine ca muzicianul a folosit in showul sau imagini asociate stereotipurilor despre evrei si bani. Continuă lectura

Cranberries în România, pe 20 iulie

Senzația rock irlandeză Cranberries, care în anii ’90 domina topurile cu piese ca „Linger”, „Zombie” sau „Just my Imagination”, va susţine, pe 20 iulie, primul concert în România, anunţă organizatorii, compania Events.

Organizatorii nu au precizat deocamdată locul concertului şi nici preţul biletelor, dar concertul va conţine atât piesele clasice cât şi melodii de pe cele două albume solo ale solistei Dolores O’Riordan, „Are you listening” (2007) şi „No Baggage” (2009).

Trupa Cranberries a fost înfiinţată în 1989 şi are peste 14 milioane de discuri vândute doar în Statele Unite, patru albume în Billboard Top 20 şi opt single-uri în clasamentul „Modern Rock Tracks Chart” din Billboard Magazine, barometrul industriei muzicale internaţionale.

Metallica vine cu acte in regula in Romania!!

metallica.jpg

Oficial in sfarsit! METALLICA va concerta pe Stadionul Cotroceni pe 23 iulie. Biletele costa 350, 250, 200, 120, respectiv 100 de lei, in functie de pozitia in stadion. Acestea vor fi puse in vanzare incepand de sambata, 5 aprilie, ora 00.00, pe www.myticket.ro, urmand ca de luni, 7 aprilie, biletele sa fie disponibile si in magazinele Diverta. La cererea expresa a trupei, membrii fan-clubului oficial Metallica vor avea la dispozitie 24 de ore de exclusivitate pentru a putea achizitiona bilete in fata scenei.

O vara incarcata, plina de ritmuri rock, alaturi de cele mai importante trupe din lume: Iron Maiden, Judas Priest, Queensryche si Whitesnake!
Orarul maestrilor ia forma, pe zi ce trece adaugand inca o tara.. Schita actuala este:
Mai 16 – Tucson, AZ – Ziua KFMA
Mai 28 – Chorzow, Polonia – Stadion Slaski
Mai 30 – Landgraaf, Olanda – Pinkpop
Mai 31 – Madrid, Spania – Electric Weekend
Iunie. 03 – Prague, Cehia – Stadion Slavia
Iunie. 05 – Lisbon, Portugalia – Rock In Rio Lisboa
Iunie. 07 – Nürburgring, Germania – Rock Am Ring
Iunie. 08 – Nürnberg, Germania – Rock Im Park
Iunie. 13 – Manchester, TN – Bonnaroo
Iulie. 16 – Bergen, Norvegia – Koengen
Iulie. 18 – St. Petersburg, Rusia – SKK Hall
Iulie. 20 – Riga, Letonia – Stadion Skonto
Iulie. 22 – Bologna, Italia – Parco Nord
Iulie. 23 – Bucuresti, Romania – Stadion Cotroceni
Iulie. 25 – Sofia, Bulgaria – Stadion Vassil Levski
August. 14 – Arras, Franta – Grand d’Arras
August. 17 – Wil/Jonschwil, Elvetia – Degenaupark
August. 22 – Leeds, UK – Leeds
August. 24 – Reading, UK – Reading

Bateristul Lars Ulrich ne ofera informatii legate de structura showului: „Vom canta piese de pe noul album, in aceasta vara, in cel putin o tara din cele incluse in concert.”

* Al noualea fat Metallica nu a fost inca botezat dar va fi lansat in septembrie. Trupa se afla pe ultima suta de metri in finalizarea inregistrarii pieselor.

Concert special Haggard, Preoteasa

blog2.jpg

 

Haggard s-a gandit la fani mai mult decat orice alta formatie care ne-a vizitat tara. Cu o seara inainte, dupa ce au terminat de cantat, au anuntat audienta ca asteapta in culise pentru o sesiune de autografe, poze si discutii(?!).

Duminica au prestat pentru toti cei care nu au apucat bilete pentru 9. Si spre deosebire de sambata, showul a fost total.

Sala de concerte de la Preoteasa s-a potrivit ca acustica si ca spatiu cu muzica germanilor contribuind la inducerea atmosferei intime si joviale specifica perioadei medievale. Singura disfunctie a fost scena, pe care unii dintre cei 12 s-au cam inghesuit, ascunzandu-se nevoit de priviri.

Se pare ca deasupra trubadurilor pestriti vegheaza o stea norocoasa din moment ce si de aceasta data sonorizarea a fost buna.

In debutul showului Asis si Claudio schimbau priviri scanteietoare si umblau nedumeriti la chitari. Si Asis spune la un moment dat: “ Do not buy Jackson guitars!! American guitars are worse than Japanese!”. Imediat s-a iscat un suvoi de rasete prin sala lucru care a contribuit la descatusarea energiilor si la detensionarea publicului. Asta pentru ca am vazut multi fani stand ca si cum se aflau sub represiune politica, seriosi si parca cu frica sa se dezlantuie.

Orchestra ( ii pot spune cu adevarat asa :D) transmitea sunetele usor ezitant la inceput dar in cele din urma si-a intrat cu vigoare in rol si ne-am delectat cu piese ca: Origin of a Crystal Soul, All’inizio e la Morte, The Observer, The final Victory, Per Aspera ad Astra, And the Dark Night Entered si Awaking the Centuries.

Origin of a Crystal Soul a lansat aceleasi ovatiuni ca si in seara precedenta plus o gramada de tropaituri. Se pare ca este “ slagarul” preferat al fanilor.

Rolul de vedeta incontestabila a serii s-a jucat intre Claudio si Michael. Si tind sa cred ca percutionistul “l-a luat” pe Claudio, oricate fentari de ghitara si solo-uri a facut tot timpul concertului. Michael s-a comportat ca un rockar veritabil..a dat el ce-a dat din pleata in spatele tobelor sale si in spatele fetelor de la viori si violoncel, dar nu s-a abtinut si a iesit de doua ori in fata lovind talgerele deasupra fanilor incantati. Apoi, pe la jumatatea concertului, s-a napustit de-a dreptul peste acestia, dand din cap si aproape sarind peste ei, fiind insa oprit de bodyguarzi.

Toata seara a fost plina de momente speciale de genul acesta. Inca una fiind si la mult asteptata piesa The final Victory, in care charismaticul tenor Fiffi a dat tonul: “The final Victory/ Has crushed the autumn silence”. Vocea sa curata rasuna cristalin in intreaga sala iar Asis indemna o data barbatii si o data femeile, sa continue cantecul…Frumoasa Sussane s-a poticnit de cateva ori cu vocea, facand pauze putin suparatoare pe piese. Dar s-a descurcat de minune atat in postura de prim solista cat si acompaniata de Fiffi. Uneori semana cu un inger care se chinuie sa iasa din ghearele demonului pentru a se inalta spre cer. Alteori ca o vrajitoare care isi deschide bratele intr-un ritual sabatic.

Pentru cei care au venit si sambata, in afara jocurilor scenice evenimentul a fost usor plictisitor. Playlistul, cu putine modificari, a fost identic. La final am aflat de la Asis ca se vor intoarce in Romania, cel mai probabil in luna octombrie, cu lansarea noului album.

Se pare ca Haggard au inteles ca fanii sunt cel mai important factor al succesului si au profitat de acest lucru cu mijloace demne de invidiat. Tot respectul pentru deschiderea lor fata de public si pentru decizia de a cobora catre el, intelegand ca scena este doar un element de improvizatie.

http://www.metalfan.ro/articol.php?sectiune=1&id_doc=2558&lng=1

Si o fost Deep Purple pi la noi..

qmwvs2180034-021.jpg

Aceasta nu este o cronica de concert obiectiva. Asta pentru ca nu pot sa nu fiu foarte subiectiva stiind ca si eu, nu chiar in aceeasi masura dar aproape ca si fanii care au crescut cu muzica Deep Purple, am asteptat un astfel de eveniment cu sufletul la gura.

La ora 6, doua siruri indiene tronau de partea dreapta si stanga a intrarii pe stadionul Cotroceni. Murmure, zumzete, intrebari, forfota si nerabdare… Eram asemeni unui roi de albine fertil si neincapator care poleniza muzica si dor de sunete. In fata scenei s-a format un arc compact de fiinte infometate dupa cei 5 Geniali Violacei. Nu se mai respira ci intr-o tacere monumentala se astepta Aparitia.
Inceputul a fost cat se poate de natural, Deep Purple lasand muzica sa vorbeasca in locul unor prezentari pompoase. Regalul de debut a fost
Pictures of Home. A urmat apoi o insiruire ametitoare de hituri precum Strange Kind Of Woman, Highway Star, My woman from Tokio, Hush, Space Truckin’
, fiecare prezentata succint si esential de catre un Ian Gillan care stia si cateva expresii romanesti.
Publicul a devenit
part of the band atunci cand a evitat momentele stanjenitoare de cadere de sunet fredonand intr-un glas piesele preferate. De altfel sunetul a prestat destul de bine. Iti era aproape imposibil sa ramai impasibil la ceea ce se intampla pe scena. Nu puteai decat sa te lasi purtat de muzica si sa uiti de orice inhibitii.
Fiecare artist avea acea lejeritate si acea naturalete care te indemna sa saluti din toata inima o asemenea alaturare de personalitati:
Steve Morse
a interpretat sigur pe sine si degajat, asa cum ii sade bine unui profesionist. Erau momente in care nu mai stiai daca intr-adevar foloseste ghitara pentru a scoate in afara spiritul muzicii care-l poseda sau doar deseneaza in aer acorduri.
Roger Glover
a fost spiritul dinamic si stralucitor care scoala publicul in picioare. A alergat si a fentat in joc de muzica fiecare coleg de trupa. Scena era un nor de fum sub picioarele sale.
Vocea
Ian Gillan s-a prezentat destul de bine desi cu unele carente pardonabile pe pasajele sustinute si inalte. Gurile rele spuneau ca piesa mult strigata, Child in Time
, nu a aparut in playlist pentru ca interpretarea sa nu ar fi fost foarte reusita. Mai mult inclin sa cred ca showul a fost destinat sa dinamizeze si sa umple de energie publicul pentru ca in final sa nu-l trimita la culcare.
Don Airey s-a prezentat genial ca intotdeauna, inchis in cometa sa de clape. Nu ne venea sa credem ca Genialii Violacei nu au venit straini de specificul tarii noastre si ca am putut auzi in soloul lui Airey fragmente din Rapsodia Romana
. De altfel un solo asa de bine structurat incat ne-a purtat prin toate genurile muzicale fiind uluiti de agilitatea degetelor si de frenezia cu care acestea ne atingeau sufletul.
The last but not the least,
Ian Paice, a fost acea voce vibrata si constanta care misca gazonul acoperit de sub picioarele noastre.

Dintr-o data ne-am trezit pur si simplu fredonand pasajul de ghitara de la Black Night: O O OO O OO OO/ OO/ OO. In curand toata masa de oameni care a umplut stadionul a cantat cursiv acest pasaj. Ulterior Steve Morse ne-a folosit ca ecou al solo-urilor sale si ne-am descurcat de minune.
Pe
Smoke on the Water deja toti oamenii dansau, se miscau intr-o coregrafie stiuta dinainte, parca repetata in eventualitatea acestui moment important

Impresia generala a fost aceea ca acest concert ne-a daruit exact ceea ce visam sa vedem pe plaiuri mioritice. Ne inclinam si multumim. Am putut trece in amintire inca un capitol important din muzica. La cat mai multe!