Judas Priest/Credit foto: Bogdan Tanase
Spre deosebire de celelalte doua seri in care absenta fanilor se simtea pana la inceperea recitalului final, duminica, in ziua zero a manifestatiilor rock, multimea s-a strans inca de la ora 16:00 pentru a prinde locuri la gardurile Golden si Normal Circle.
Cu mai mult entuziasm, cu mai multa bere si cu mai multa veselie, in ciuda norilor razleti de ploaie, au fost primite si trupele din deschidere, atat romanii de la Metrock, Vodoo si Trooper, cat si americanii de la Hatebreed.
Totusi, show-urile granzilor din inchidere au fost mai lipsite de patos si mai formale decat precedentele aparitii din Bucuresti, pesemne ca oboseala turneelor i-a ajuns din urma. Daca Judas Priest au reeditat la scara mai mica concertul de la Romexpo din 2008, Whitesnake s-a prezentat putin mai prost decat in tandem cu Def Leppard, in aceeasi locatie, tot in 2008.
Whitesnake
Whitesnake au intrat pe scena la 18:45, in lumina unui soare arzator invocat mai devreme de solistul Hatebreed prin vocalizele sale death, David Coverdale salutand publicul in aceeasi camasa alba deschisa pe piept, cu parul despletit si cu un zambet radiant.
Suspectati ca ne spun si ei in curand la revedere si ca pun astfel capat unei cariere longevive de 33 de ani, dedicata trup si suflet unui hard-rock condimentat cu mult romantism, Whitesnake se afla in turneul de promovare al ultimului material discografic, “Forevermore”.
Concertul din Piata Constitutiei a fost deschis cu “Best years”, urmata de “Gimme all your love”, “Love ain’t no stranger” si legendara “Is this love”.
Pe langa piesele deja consacrate, set list-ul trupei a inclus piese de pe proaspatul material precum “Steal your heart away”, “My evil ways” si “Forevermore”.
David Coverdale/Credit foto: Bogdan Tanase
Daca la capitolul sonorizare totul a stat foarte bine, la capitolul show nu au fost prea multe lucruri de vazut in afara solo-urilor de chitara Doug Aldrich si Reb Beach si al celui de tobe oferit de Brian Tichy care a aruncat bat dupa bat pana a ramas sa sustina ritmul cu mainile goale.
Cu foarte mare entuziasm din public, cu urlete ascutite feminine mai ales, din cauza carora de-abia mai aud, au fost primite hiturile “Here I go again” si “Still of the night” pe parcursul caruia Coverdale a agitat energic steagul Romaniei.
Show-ul de o ora si 15 minute a fost incheiat cu o demonstratie de acapella marca Coverdale pe piesa “Soldier of fortune”, compozitie Deep Purple, trupa din care solistul a facut parte trei ani.
Judas Priest
Dupa o pauza de aproape o ora, timp in care fanii dedicati s-a indurat sa cedeze temporar locurile fruntase pentru o pauza de masa, de bere sau de nevoi (tin sa precizez ca in fata fiecarei toalete ecologice era o coada de 6-7 persoane), si-au facut aparitia “zeii metalului”, Judas Priest, pe “Rapid Fire”.
A lipsit jiltul metalic cu care Rob Halford ne-a incantat acum trei ani dar la finalul piesei avea sa constate cu bucurie: “Good to be back” si sa exclame surprins: “Look at all these heavy metal maniacs” (Uite cati maniaci heavy-metal avem in public).
Dupa “Metal Gods”, “Heading out to the highway” si “Judas Rising”, Halford a reamintit fanilor scopul acestui ultim turneu, “Epitaph”, care marcheaza incheierea celor 42 de ani in slujba heavy-metal, anume o scurta calatorie prin istoria Judas Priest.
Rob Halford, Judas/Credit foto: Bogdan Tanase
Pe parcursul recitalului Halford a schimbat aproximativ zece tinute, de la geci de piele si de blugi cu tinte la impresionantul costum argintiu cu gluga si trident in care-l personifica pe Nostradamus in piesa “Prophecy” si la costumul de biker calare pe celebra motocicleta de pe piesa “Hell Bent for Leather”.
Jocuri de lumini, flacari izbucnite pe scena si jocuri de laser in forma de cercuri si triunghiuri pe Casa Poporului au sustinut ritmul frenetic si perfect armonizat al legendarelor piese Priest.
Cum din pacate in ultima vreme numai trupele vechi isi amintesc sa faca acest lucru, cele noi uitand ca muzica nu s-a nascut si nu a murit odata cu ei, Judas Priest a cinstit activitatea muzicala a artistei Joan Baez interpretand “Diamonds and Rust” si pe cea a artistului Peter Green de la Fleetwood Mac prin “The Green Manalishi”.
Au urmat, cu pauze de tras sufletul si de masat ceafa dupa sesiunile de dat din cap, piesele “Night Crawler”, “Turbo Lover”, “Beyound the realms of death” si “The Sentinel”.
“Breaking the law” a beneficiat de o prezentare speciala din partea lui Halford: “Stiti ce inseamna cladirea din fata noastra, nu? Haideti sa incalcam impreuna legea!”. Ceea ce s-a si intamplat, cel putin metaforic, pentru ca publicul si-a pierdut cumpatul la auzul primelor acorduri ale piesei.
Dupa “Painkiller”, “Electric Eye” si “You’ve got another thing coming” s-a lasat o liniste absoluta, toti membrii Judas parasind scena cu exceptia tobosarului, Scott Travis, care le spune colegilor: “Se pare ca oamenii astia mai vor un cantec”. Si astfel Judas, in aplauzele publicului, au mai oferit un bonus track, “Living after midnight”.
Dupa un “God bless you all” din partea lui Halford cortinele au cazut si zeii metalului si-au luat un ramas bun cam pozitiv si cam promitator ca sa-i credem pe cuvant ca dupa acest turneu ne parasesc. Rockul e o dependenta de care Judas Priest nu are cum sa scape prea curand.
