Rockul de acasă

Fetele sunt reţeta succesului în gotic iar cu cât sunt mai frumoase, mai blonde şi mai nordice, cu atât vând mai multe albume în lume. Dacă stăm să privim această tendinţă drept una pozitivă, nu putem să nu mulţumim faptului că vocile feminine îşi fac simţită prezenţa în rock din ce în ce mai accentuat. Dacă stăm să privim acest curent strict din punct de vedere calitativ, atunci aceste voci, de multe ori bune, se pervertesc în ritmuri şi compoziţii penibile, urmând un curs descendent.

Alte două exemple de voci care se forţează să iasă la liman ori prin vestimenţie, ori prin grai, sunt surorile Espenaes, Liv Kristine şi Carmen Elise. Sora mai mare este veche în branşă, a cântat alături de trupa gotică Theatre of Tragedy şi acum îşi arată talentele în Leaves’ Eyes. De la costumaţiile sale chicioase de inspiraţie bordel şi neo-folk, la refrenele simpliste şi ucigătoare, la vocea piţigăiată şi iritantă, Liv Kristine este exponentul perfect al talentelor contrafăcute pe care le vedem la concursurile gen “America’s Got Talent”, unde gemenele Indigo ne-au terfelit imaginea muzicală. Nu ştiu cine a lansat-o şi cine o ascultă, important este că nu am reuşit vreodată să ascult cap-coadă recitalurile sale fără să scrâşnesc din dinţi. Vă ofer spre vizualizare piesa mea preferată pe care Lenţi o promova pe Mtv:

Carmen este un exponent modest şi la locul lui, cu voce mai bună decât a surorii sale, dar care urmează acelaşi traseu al extincţiei muzicale. Este solista neinspiratei trupe Midnattsol (Midnight Sun), care a captat atenţia multor iubitori de metal prin copierea sistematică a compoziţiilor trupei de progressive death-metal, Opeth. Diferenţa e că aceştia vorbesc preponderent despre mitologie, vise, mana, ocult, spre deosebire de Opeth care sunt mai romantici, mai tereştri. Nu m-aş fi gândit vreodată că temele esoterice vor fi tranşate precum carnea de porc, nici pe departe că vor deveni atît de comune, comerciale. Dar uite că numeroasele (şi în continuă creştere) trupe de gotic au reuşit prin manierismul lor să distrugă şi semnificaţiile mistice. Dar să ascultăm Midnattsol:

A treia frumuseţe pe listă, Sharon den Adel, solista trupei Within Temptation, nu respectă reţeta mai sus menţionată, aceasta este brunetă şi vine din Olanda. Imaginea ei de zână a inspirat mii de tinere din întreaga lume care se machiază şi se îmbracă asemeni şi care şi-au făcut pagini de socializare inspirate de aceasta. Sharon a scos patru albume alături de această trupă, dar niciunul din aceste proiecte nu mi-a captat atenţia cum a reuşit inedita colaborare cu dj-ul olandez Armin Van Buuren pe piesa „ In and out of love”. Tocmai acest curaj de a intra din comercialul muzicii metalice în comercialul pur m-a determinat să o privesc cu atenţie şi să-i descopăr o voce fabuloasă, care fusese până atunci acoperită de inspiraţii, versuri şi compoziţii menite să o sugrume. Nu îmi place muzica electronică, însă printr-o idee foarte simplă, dezbrăcată de magistralul ieftin al poveştilor fantastice, luptelor eroice şi zeilor păgâni, un dj a ajuns la esenţa vocii acestei făpturi, lansând-o în întreaga lume. Chiar pot să afirm că perioada Within Temptation a fost una de somn muzical, una în care talentul său s-a irosit. Nu ştiu ce rol are acest experiment, să pună lumină asupra trupei sale de gotic sau asupra propriei sale imagini, important este că mie, precum şi multor iubitori de muzică rock, această piesă mi-a dovedit că este o mare voce.

Perioada gotică:

Perioada house:

Nu înţeleg de ce şi cât va dura această modă, dar sper ca în curând să rămână trupele adevărate care sunt capabile să folosească miturile fără să le pervertească şi mai ales, ca fanii să le fredoneze ştiind despre ce zei sau creaturi mitice vorbesc..

Partea II