EMO- Toate vechi si noua toate
Vi se pare cunoscuta imaginea de mai sus? Ehh, nu-i asa ca va uitati la Dan Diaconescu si nu e asa ca acum s-a trezit si presa sa dezvaluie probleme existentiale adolescentine vechi de cand lumea? Pai da, nu e niciodata prea tarziu, mai ales dupa episoadele incendiare din “Cautarea Elodiei”.
Ce e cu Emo pana la urma? Imi trimisese un amic un banc despre acest cuvant (elucidat in randurile ce urmeaza) si asa mi-a starnit curiozitatea sa scriu despre asta. Vreti bancul nu e asa? 
Stiam eu..
“Ce fac 5 emo intr-o camera ? 4 stau in fiecare colt si se taie cu lama si al 5-lea sta in mijloc si plange ca nu are si el un colt!”
Asa, sa mergem mai pe la inceput..Emo a aparut prin 1985, cand doi muzicieni pe nume Ian MacKaye and Guy Picciotto, unul cu trupa Embrace si celalalt cu Rites of Spring, s-au gandit sa bage nitel feeling si nitica violenta in hardcore punk. Emo este prin urmare un subgen al muzicii rock. Guy spunea ca termenul a aparut de la fanii trupei sale care numeau genul acesta de muzica drept hardcore emotional. Deci emo pare sa fie prescurtarea de la cuvantul emotional.
Asa..In cazul curentului muzical emo exista trei valuri. Primul este cel de care v-am vorbit, cu durata intre 1985-1994. Al doilea s-a intamplat intre 1994-2000 si Emo si-a indreptat atentia dinspre hard spre indie rock. Trupe celebre au fost Chicago si The Get Up Kids. Al treilea val este cel din 2000 si pana in zilele noastre. Jimmy Eat World este trupa care a adoptat stilul emo si care a ramas asa chiar si cand s-a dezis de acest cuvant. Termenul a devenit din ce in ce mai greu de definit datorita popularitatii sale. As aminti din acest val proaspat si trupe precum My Chemical Romance si Tokio Hotel. Numesc si aceste trupe tinere pentru ca sunt cele mai cunoscute in randul adeptilor genului. Hardcore punkul a luat in prezent influente gotice si viziuni sumbre. Pe undeva se pare ca ceea ce incepea sa fie in 1985 nu mai este sub nici o forma in 2008. Mai mult, emo la nivel muzical inseamna un amalgam de stiluri din zona rock care nu se pot identifica si individualiza ramanand un hibrid format din pop, indie, punk si gotic.
Mai important decat orice originalitate de nivel instrumental sau compozitional este mesajul. Tokio Hotel spre exemplu exprima frustrarile adolescentilor din lumea intreaga si le umple golul iscat de intrebari precum: Cine sunt? Ce vreau? Ce fac? Incotro ma indrept? Nu cu explicatii din filosofia speculativa, nu, ci printr-o dibace evitare a tratarii directe a subiectului. Mai exact divagand. Eii, dintr-o data Emo nu mai da nastere exploziilor de rasete, nu-i asa? Ne trezim ca ne confruntam cu o problema..
Emo a pornit dintr-un curent muzical un stil de viata. El este materia pura din care adolescentii gusta pentru a-si linisti intrebarile la care nu gasesc raspuns nicicum din familie. Este placerea lor de a se considera neintelesi. Este ridicarea la rang de virtute a fricii de a fi tu insuti si de a-ti accepta defectele si slabiciunile. Pana la urma este un paradox: a demonstra ca esti un neinteles, un personaj unic si emotional adoptand stilul de viata si preferintele vestimentare ale tuturor adolescentilor din lumea asta! Sa exemplific in ce consta dilema existentiala a adolescentului Emo din Romania prin citarea urmatorului mesaj sub titlul Adolescenta Chinuita pe forumul tokio-hotel-fan.ro :
13.05.08
Mdeah scriu jurnalul asta pt a ma descarca nu am nevoie de comentarii nu doresc lucrul asta
doar k nu imi e de ajuns s scriu ce se intampla cu mine
doar pe o coala de hartie
Azi m-am convins k donsoara X a fost cea care de ziua mea mi-a facut un “mishto cadou”
mi-a distrus profilul de hi5
si m-a facut in toate felurile
auzi la ea ce nume mi-a pus gutzaloveforever
in plus ea a fost cea care i-a scris lui D. o gramada d porcarii
stiind k imi placea d el
in fine…am lamurit si asta
la engleza o fost superb
)
tare k nu am mers joi la sc
:>
nu am pierdut nimic ba mai degraba am castigat
maine dau lucrare la franceza
nu stiu mai nimic
traiasca copiatul
sper s imi iasa si de data asta
k in acesti 3 ani de liceu
tot asa am procedat
mdeah sper k maine s nu ma intalnesc cu D.
nu am nevoie sa imi strice ziua
…culmea in acelasi liceu
acelasi cartier
si nu ne-am mai intalnit de mai bine de o luna
si inainte ne intalneam zilnic
pff se vede ca sunt norocoasa
si acum el zice k eu sunt aia cinica si mincinoasa
eu? tot eu? care l-am ajutat enorm!
care i-am facut tte mofturile
i-am facut rost de manuale app moca
si apoi tot eu sunt vinovata
stai nitel k orikt de frumos esti
dak esti prost nu ma meriti…
hmm si acum iar e pe mess..
invisible pt el clar!
cik nu mai intru pe mess
asta crezi tu fraiere
si traiasca myspace-ul si regulile lui
ce bn k mi-am sters tte commurile pe kre i le-am dat
acum mai urmeaza sa ii dau ignore/sa imi sterg nr lui de tel/tte mesajele de la el/poza de pe hi5 e stearsa deja(ma mir cum de am facut-o) si nu in ultimul rand sa prind momentul potrivit in care o sa fie si Ale si Alina cu el
si sa ii arat ca matza blanda zgarie rau
si k nu eu sunt aia mincinoasa si aia prefacuta
ci tuh.o s regrete toate lucrurile pe kre mi le-a facut
mai devreme sau mai tarziu
si sa il iert niciodata!
Se observa foarte usor ca avem de-a face cu o carenta de ordin psihologic, cu disfunctii la nivelul perceptiei adolescentine asupra valorilor si crezurilor. Ma gandesc ca si eu..
Andrei a zis,
mai 22, 2008 la 8:03 pm
perfect de acord. o singura chestie… indie nu e gen muzical. e indie-rock, indie-pop, etc… dar indie vine de la independent si inseamna ca trupa respectiva nu a semnat cu o casa importanta de discuri.. din mainstream, ma rog, ceva de genul asta.
Monica a zis,
iunie 11, 2008 la 11:51 pm
“Tokio Hotel spre exemplu exprima frustrarile adolescentilor din lumea intreaga si le umple golul iscat de intrebari precum: Cine sunt? Ce vreau? Ce fac? Incotro ma indrept?”
Serios? Ma faci sa rad. Daca esti ignorant, ramai in prostia ta.
Totusi ma amuza blogul asta simt ca traiesc in Romania. Trebuia sa scrii despre manele, erai in tema si nu mai radeam de tine.
Tokio Hotel nu sunt pentru toti, vezi sa nu intelegi si tu “Don’t Jump” ca “Jump”
rockonhome a zis,
iunie 12, 2008 la 5:39 am
Monica, am incercat sa explic fenomenul emo d.p.d.v psihologic si am corelat trairile lor cu trupa care este pe locul 1 in preferintele acestor iubitori de gen. Dar se poate ca eu sa gresesc incercand sa interpretez lucrurile din afara. Asa ca, mai bine decat sa extinzi incoerent atacurile asupra acestui topic catre intregul blog, as dori sa-mi explici tu ce exprima aceasta trupa. Intotdeauna este binevenita o parere din interior si ma ajuta si pe mine sa inteleg ce sentimente si ce lupte sufletesti se dau in sufletul emo-istilor.
merci, astept raspunsul tau.
Giuseppe a zis,
iunie 13, 2008 la 11:11 am
Eu unul nu stiu mare lucru despre curentul in afara de ce am mai citit pe net. N-am prieteni emo asa ca nici n-am avut experiente ‘emo’ cu ei; poate daca mai eram pusti de liceu era alta treaba.
Am ascultat si eu, intamplator, o piesa a celor de la My Chemical Romance. Black Parade mi se pare ca se numea. Acum nu pot sa spun ca am simtit vreo mare revelatie artistica cand am ascultat-o, dar nici nu mi-a inspirat instincte suicidale.
Ce vreau eu sa zic e ca mi se pare deplasata asocierea care se face in momentul de fata, ceva de genul “My Chemical Romance? Formatia aia pentru sinucigasi si distrusi, nu?”
Mie asemenea asocieri imi aduc aminte de altele care s-au facut si inca se mai fac si cu care nu sunt de acord. Spre exemplu: Marilyn Manson – satanistul ala, Nirvana – muzica pentru drogati etc. Tin sa clarific ca nu sunt fan MM, iar Nirvana chiar imi place.
Nu mi se pare normal ca tot timpul anumite fenomene sociale sa fie puse tot timpul in carca muzicii…
Monica a zis,
iunie 13, 2008 la 5:56 pm
“Monica, am incercat sa explic fenomenul emo d.p.d.v psihologic si am corelat trairile lor cu trupa care este pe locul 1 in preferintele acestor iubitori de gen. ”
Asta in imaginatia ta si lipsa de informare. Intra pe un forum emo kid sa vezi daca asculta Tokio Hotel. Din contra, emo kidzii sunt contra Tokio Hotel. Aceasta formatie promoveaza mesaje pro viata, pro putere. Mesajul Don’t Jump ( daca ai putina logica si intelegi engleza) este sa nu renunti niciodata, sa nu te sinucizi.
“mine sa inteleg ce sentimente si ce lupte sufletesti se dau in sufletul emo-istilor.”
Pentru asta intra pe un forum emo kid.ro (nu ma intreba pe mine pentru ca nu am de unde sa stiu)
Iar despre Tokio Hotel. Asculta muzica, cauta traducerea versurilor.
rockonhome a zis,
iunie 13, 2008 la 8:56 pm
Monica, se pare ca nu intelegi ce te-am rugat..anyways..nu cred ca are vreun rost sa ma inveti ce mesaje promoveaza Tokio Hotel… Eu incerc sa gasesc scopul miscarii emo prin muzica de gen. Le-am ascultat muzica si versurile lor sunt infantilo-depresive, nicicum pozitive…Faptul ca ei spun ” don’t jump” si fanii asculta si dau atata crezare e un semn de intrebare, si ajung iar la ceea ce spuneam:muzica lor influenteaza miscarea emo.
Te intrebam pentru ca stii prea multe despre copiii emoisti si te afecteaza pentru a fi doar un outsider..Dar daca nu vrei sa povestesti, your decision.
rock on.
Giuseppe a zis,
iunie 13, 2008 la 9:40 pm
Una dintre chestiile pe care le-am aflat de cand am inceput sa caut si eu chestii despre ‘emo’ este aceea ca multi dintre fanii unor formatii catalogate drept ‘emo’ sunt scandalizati de aceasta asociere. Ba mai mult exista formatii care ele insele incearca sa descurajeze asocierea cu acest curent, preferand sa fie numite simplu ‘punk’ sau ‘post-punk’.
Cum se ajunge de la acest lucru la cohorte de tineri emoisti depresivi si, cel putin aparent, devotati acestor trupe ‘emo’ pe mine ma depaseste.
Pana la urma ‘emo’ vine de la ‘emotional’, nu de la depresiv si in niciun caz de la suicidal. Ba mai mult unul dintre asa numitii intemeietori ai genului emo, Guy Picciotto, spune ca termenul in sine i se pare ‘retardat’, de parca alte trupe punk din vremea lui nu erau si ele ‘emotionale’: “…honestly, I just thought that all the bands I played in were punk rock bands. The reason I think it’s so stupid is that – what, like the Bad Brains weren’t emotional? What – they were robots or something? It just doesn’t make any sense to me.”
Isa loves EMO a zis,
august 15, 2008 la 9:30 am
dintre toti cei care au postat aici komm singura kare are dreptate este \monica si o felicit………….kt despre restu mai slabitine ku komentariile voastre de psihologi inascuti pt k nici voi nu sunteti perfecti….mai lasatine in pace in doamne iartama k s nu va injur…..frate dak asta e stilul kare ne place c aveti atata ku viatza noastra? x-(
ZuZu a zis,
septembrie 29, 2009 la 7:23 pm
corect…..monica ji isa loves EMO au dreptate……..ar trebuiii sa va doara fix in kur d noi…….e viata noastra….ji facem k vream…nu ne puteti obliga sa mankam kkt dak nu vrem….niki parintiii…….la un anumit punkt nu mai avem nevoie de o mana kre sa ne impinga mereu….ji cred k acel punkt este p la 12 ani dak tii u neaparat……ji kestia asta o sa treaca……suntem adolescenti………suntem liberiii……..ce va doare d noi???…..adik frt……akm in ziua d azi nu o sa gasesti kopil kre sa nu vbeasca urat..sa nu injure….etc etc….[mrg..in afara d aia tocilari rau d tot]……ji sincer nu o sa gasesti emokidziii adevarati aiki….in romania…..doar copii kre se tund k emokidzii…vbesc…stau……da nu toti se taie…nu toti se drogheaza…nu toti plang mereu ji sunt mereu tristi…..oriqmmmm…nu prea t pricepi la comentarea curentelor adolescentilor……aja k dute ji komenteza psihologik sau km draq vrei uh sa ziki altceva……..numai LASA-NE……