Queensryche- The Hands
Pentru aceasta saptamana propun piesa The Hands de pe Operation Mindcrime II a celor de la Queensryche.
Phoenix la un pas de prapastie?!
Scandal in trupa Phoenix. Dupa ce Mircea Baniciu a fost azvarlit, acum tensiunile au ajuns la alti doi componenti, Mani Neumann si Joseff Kappl. Membrii legendarei formatii de rock au fost obligati de catre liderul trupei, Nicu Covaci, sa semneze un contract prin care li se interzice colaborarea in alte proiecte. Potrivit documentului, considerat de Mani si Joseff drept imposibil, “nu au voie sa colaboreze doi sau mai multi membri ai formatiei, separat de aceasta”. Covaci a ales aceasta formula “de doi” ca sa nu-l implice in conflict si pe Ovidiu Lipan – Tandarica, angajat deja intr-un proiect separat. Cu toate acestea, nici Lipan n-a semnat noul contract.
Violonistul Mani Neumann si basistul Joseff Kappl, doi membri cu vechi state in trupa, nu doresc sub nici o forma sa semneze contractul impus si conform declaratiilor lui Nicu Covaci, sunt pe cale sa fie exclusi din Phoenix. Pe langa problema “contractului”, potrivit unor informatii din sanul trupei, la originea rupturii ar sta si unele probleme legate de bani. Este vorba de incasarile formatiei – 15-20.000 de euro pentru un concert obisnuit si 25-35.000 in perioada electorala – care nu se impart egal intre membrii Phoenix, ci dupa un criteriu stabilit de Covaci, care ar fi motivat ca procentul sau din incasari (si asa majoritar) trebuie sa creasca, intrucat el este Phoenix! Astfel, dupa mai multe scandaluri care l-au avut drept protagonist, am amintit cazul Baniciu, Covaci “reuseste” sa dezbine cea mai importanta formatie romaneasca. Contactat de reporterii ZIUA, Covaci a sustinut ca nu exista nici un fel de disensiuni intre membrii trupei, dar ca acestia trebuie sa inteleaga ca nu mai poate accepta ca ei “sa lucreze pe la spatele lui, pentru a mai castiga niste bani si trebuie sa semneze noul contract”. De asemenea, Covaci s-a aratat aproape convins ca nu vor fi probleme in semnarea contractului de catre Neumann si Kappl, deoarece “ii leaga o veche prietenie, iar pentru Kappl mi-am riscat pielea ca sa-l scot din tara”. In caz contrar insa, liderul Phoenix a lasat sa se inteleaga ca cei care nu sunt de acord cu regulile pe care le impune pot fi usor inlocuiti, lucruri care s-au mai intamplat, si in cazul lui Kappl si a multor alti membri, de-a lungul intregii istorii a formatiei.
Covaci: “Nu-mi convine!”
“In formatia Phoenix exista niste intelegeri foarte clare si colaboratorii mei trebuie sa semneze niste contracte. In aceste contracte, unul dintre puncte arata asa: doi sau trei membri din formatia Phoenix nu au voie sa se asocieze sa faca evenimente impreuna. Fiecare, separat insa, daca au proiecte individuale, ii sprijin pana la capat. In momentul in care, prin spatele meu incearca sa faca niste suse, care sa scada nivelul – pentru ca pretentiile pentru noi sunt foarte mari – si ei incearca sa mai castige un ban facand niste mici chestii, nu sunt de acord. Ai mei oricum canta in stanga si-n dreapta, dar mie nu-mi convine acest lucru. Nu vreau ca cei din Phoenix sa mai faca alte gasti”, a declarat Covaci.
El a mai adaugat ca Neumann si Kappl nu doresc sa semneze contractul “pentru ca ei vor sa cante impreuna si sa faca niste aventuri. Le-am explicat ca s-a mai intamplat chestia asta si ca nu mai sunt de acord sa faca gasca, ci sa faca fiecare ce vor, fiecare separat”. “In momentul in care semneaza contractul, sunt in trupa, daca nu fac suse”, a incheiat liderul formatiei.
Kappl: “Eu nu accept asa o hegemonie!”
De partea cealalta, Joseff Kappl a confirmat faptul ca exista o problema cu semnarea unui document, dar ca sub nici o forma nu poate fi de acord cu “hegemonia lui Covaci”.
El a sustinut ca nu va semna niciodata contractul care sa-i interzica sa colaboreze in orice fel cu vreun alt coleg din trupa si ca daca asa intelege Covaci “prietenia”, atunci sa-si gaseasca alti colegi de formatie. “Asta este problema, pentru ca nu o sa semnam niciodata un contract de genul acela. Eu sunt de 30 de ani in Germania si cunosc tot felul de contracte, dar in nici unul nu scrie asa ceva, ce doreste Covaci prin contractul Phoenix. Vrea sa-mi interzica colaborarea cu membri din formatie si sa-mi interzica sa particip la concerte alaturi de acestia pe teritoriul Romaniei. Cu asa o clauza nu o sa fiu niciodata de acord. Eu nu accept asa o hegemonie. Daca vreau sa colaborez cu cineva, imi face placere si vreau sa-mi largesc orizontul muzical, nu o sa renunt numai pentru ca pofteste Covaci. Daca mi se cere sa semnez un contract cu forta, mie nu-mi convine, pentru ca nu pot accepta asemenea conditii”, a declarat Joseff Kappl, contactat de reporterii ZIUA.
Joseff Kappl a adaugat ca de aceeasi parere este si Mani Neumann, alaturi de care va concerta la un festival in Oradea, pe 4 iulie, cu trupa Farfarelo (formatia lui Neumann – n.r.). “Colaborez cu aceasta formatie de vreo patru-cinci ani. Deci nu e de azi pe maine. Nu este nici o subminare din partea noastra a trupei Phoenix, ci este vorba de o filosofie de viata. Colaborari se fac in toata lumea”, a mai spus Kappl. Cat priveste concertele Phoenix programate deja, in cazul despartirii, Kappl sustine ca nu vor exista probleme, pentru ca s-a intamplat deja ca formatia sa cante fara el si Neumann. “Au existat deja patru-cinci concerte fara mine si Mani, dupa cum am aflat de la altii si de pe site-ul formatiei. Daca publicul accepta asa ceva, nu am nici o treaba, dar sa se faca diferenta atunci. Daca Nicu Covaci considera ca poate sa cante pe mai departe sub numele Phoenix fara noi – Baniciu, Mani Neumann si eu – inseamna ca are niste chestii de ascuns. Toata lumea stie ca suntem niste personalitati nu foarte usor de inlocuit”, a completat cantaretul.
Kappl s-a aratat dezamagit de atitudinea lui Covaci vizavi de el, avand in vedere prietenia care credea ca ii leaga. “Si-a pus pielea la bataie pentru mine? Si noi am facut-o pentru multi, dar nu este vorba despre asta. Daca suntem prieteni cu adevarat, sa nu ne cerem niste lucruri imposibile. Asta e un semn de ignoranta, sa-i ceri cuiva sa nu colaboreze cu nimeni. Nu e vorba de nici o strategie, de nici o chestie desteapta, ci e o frica, dar nu stiu din ce cauza. E frica de concurenta. Dar ce concurenta sa faca Farfarello unei trupe ca Phoenix? Dimpotriva. Eu ma bucur sa-l pot ajuta pe Mani Neumann sa cante in Romania, pentru ca, atunci cand noi am fost in Germania am fost primiti cu bratele deschise de toti colegii si toti muzicantii de acolo. Acum, cand vin germanii la noi cu trupa lui Neumann, sa-i interzic eu acest lucru? Unde-i prietenia atunci?”, a incheiat Kappl.
* Articol luat de pe :http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/
O NOAPTE MOONSPELLIANA
Initial nu voiam sa particip la acest eveniment metalic, prioritatile fiind altele, insa…prietenii la nevoie se cunosc, mai ales ca in mintea mea inca se mai auzeau ultimele acorduri de acum 3 ani tocmai de la Timisoara…
Si astfel se petrecu si fantastica seara de 17 mai. O seara sub semnul lunii aproape pline (94 % pt cei care casca gura la “mandra luna”)… Am asteptat sa treaca aproape o saptamana pentru a scrie aceste randuri, asta pentru a nu ma lasa “vrajit” de atmosfera concertului din Amfiteatrul “Mihai Eminescu”, incercand astfel sa incropesc de-o cronicuta obiectiva.
Ajuns la locul faptei cu vreo ora inainte de ora deschiderii portilor conform beletului, constat cu o oarecare surprindere ca nu era decat o mana de oameni, comparativ cu alte concerte de acelasi rang metalic. Grijile mele s-au risipit in urmatoarea ora cand deja lumea era in bulan. Decid sa intru, moment in care am doua surprize placute: 1. n-am mai fost facut pachet la intrare de oamenii de ordine 2. apoi dand ochii cu budele frumos aliniate asteptandu-si “clientii” cu…capacele deschise, finalul primei impresii fiind incheiat cu placerea vizitarii celor vreo 4 standuri comerciale.
Fiind prima data la un concert in aceasta locatie, treapta cu treapta cobor parca spre infernul ce astepta sa se deschida, ajungand pana la limita impusa de organizatori. Si ma pun pe asteptare alaturi de doua blonde inspumate langa mine… Si tribunele cresteau vazand cu ochii…
Fix la ora anuntata (o alta surpriza placuta la noi, care incet-incet tinde sa devina regula!) isi fac aparitia pe scena baietii de la Sincarnate. Fiind prima data cand ii vad live, urmaresc cu atentie prestatia lor, dandu-le girul meu de trupa “de incalzire”. Abordand un death metal melodic cu insertii atmosferice, trupetii s-au descurcat bine, chiar daca in unele momente sonorizarea i-a tras putin in spate. Atmosfera creata a fost una ok, publicul apreciind cum se cuvine jumatatea de ora scursa alaturi de Sincarnate.
Dupa o pauza de circa 10 minute, brasovenii de la Indian Fall isi incep recitalul care a durat putin peste 30 de minute. O trupa cunoscuta deja multora (pentru mine a doua oara live, dupa Buzau acum cativa ani), Indian Fall au prezentat piese atat din perioada albumului “Pathfinder”, dar si cateva ce prefigureaza noul material discografic. Per total, un show “in tipare”, dar si lor le-a venit randul la “joaca de-a sunetul”, nefiind scutiti de problemele pe care le intampina in general cam toate trupele din deschidere.
Moonspell… Emotional ar fi multe de spus despre prestatia lor, despre atmosfera creata, public etc Scriptic incerc sa fac un rezumat avand ajutor chiar trupa care inca “se joaca” pe dvd-ul din spatele meu.
Concertul a inceput exact cum trebuia, adica cu doua piese arhicunoscute poporului de pe albumul de debut “Wolfheart” (“Wolfshade” si “Love Crimes”), la cea din urma fiind si o mica problema cu microfonul lui Fernando, dandu-i acestuia oaresce dureri de…mana, trecuta insa repede cu vedere de “partile combatante”. …Caci, fac o paranteza, cam asa parea sa stea treaba intre trupa si public, fiind parca la un asediu, despartiti de cateva garduri, o duzina de ”fierari” , un “pod” de flori al prieteniei si un impresionant sant de aparare care in mod normal trebuia sa fie plin cu apa (de data asta, nu!), peste care era coborata puntea din lemn de acces la portile redutei lusitane…
Trupa si-a continuat vraja cu alte doua piese de pe “Irreligious” (“Opium” si “Awake”), foarte bine executate de altfel, incantand tribunele. Din cand in cand, printr-un pluton de norisori, Mama spirituala a baietilor isi arunca cate un ochi asupra lor, veghindu-i parinteste, lasandu-i sa se joace si cu “Tenebrarum Oratorium”, atmosfera fiind deja de-acum halucinanta, contribuind aici si superbul joc al luminilor.
Urmeaza momentul in care este prezentata piesa din titlul ultimului lor album “Night Eternal”, lansat oficial la doar doua zile dupa concertul dambovitean (national de fapt, nu-i asa?), foarte bine primita de asistenta. Suntem “familiarizati” apoi cu “Memorial” prin alte doua piese (“Blood Tells” si “Everything Invaded”), la care nu mai e nevoie sa descriu starea de spirit a fanilor, “linistiti” imediat cu “Nocturna” lui “Darkness And Hope” si mai ales cu a doua piesa prezentata din ultimul material discografic – “Scorpion Flower”. Moonspell canta ca pe cd (indraznesc o blasfemie: sa fi facut blat …playback? astept injuraturi!), publicul e in transa, “vrajit” de-a binelea, Anneke e si ea undeva cu noi, noi suntem cu ei si toata lumea se simte bine… Si berea curge rauri…
In continuare nu suntem lasati sa respiram, fiind vampirizati cu…”Vampiria”, o piesa indelung asteptata si primita cu…venele deschise, finalul isteric al acesteia intrebuintandu-i cateva momente pe baietii de la Crew. Imediat suntem redusi la tacere nu de acestia, ci de acordurile lui “Mephisto”… Vraja isi face efectul din ce in ce mai evident (insa doza a afectat pana si instalatia de lumini), iar “Fullmoon Madness” a spus totul de la sine. Pret de vreo doua minute am ramas sub semnul lunii, singura obiectie fiind aceea ca am pierdut vizual tocmai soloul magnific al piesei, lungit usurel pentru a veni in ajutorul tehnicienilor de la lumini, iar momentul in care “s-a dat lumina” l-a prins pe Fernando facandu-si de lucru pe la cinelele lui Mike Gaspar, iar pe Ricardo si Aires avansand cu “armele” in mana pana in fata publicului, momente ce au facut uitata problema luminilor.
Aparent aici s-a sfarsit showul portughezilor in multumirile acestora, insa bisul traditional se lasa asteptat in scandarile lui “Alma Mater” (dupa interpretarea fiecarei piese se auzea strigata de un grup bine pus la punct de bere!) cunoscatorii stiind totusi ca cireasa de pe tort inca nu urma sa fie servita. Astfel ca asteptarea ne este rasplatita din plin cu “Finisterra” si “From Lowering Skies”, Fernando aparand pe scena la acestea cu o pelerina tip…Dracula! Eh, si dupa cum spuneam, dupa un scurt monolog al lui Ribeiro in care este amintita prietenia cu lusitano/mioriticii (sau invers!) de la God, desertul ne este servit pe acorduri de “Alma Mater”, un tricolor (al unui fan care m-a zapacit tot showul cu steagul lui, din grupul “prietenilor care stiu de ce”) luand locul pelerinei solistului.
Apogeul piesei : …“Legends of ROMANIAN pride”! Atmosfera este una selenara, avand un…desert verbal total. Si a fost finalul unei seri moonspelliene, Luna tragand cortina de nori incantata la randu-i de ce a trait alaturi de cei cca 1500 de oameni prezenti in Amfiteatrul “Eminescu”.
Traumatizat ma grabesc spre metrou, via Gara de Nord, via Buzau…via Moonspell. Ce fain a fost…!
Piesa verii: Dirty Black Summer!
Va anunt ca voi inaugura o categorie speciala a acestui blog: in fiecare zi de luni voi nominaliza piesa saptamanii! Fie ea veche, fie ea noua, muzica buna va da tonul fiecarei saptamani din viata noastra de rockari. Pe masura ce si interesul vostru pentru acesta propunere va creste, vom face de comun acord un top 5 din care, in functie de voturi, voi alege piesa lunii. Suna bine?
Pentru inceput va ofer piesa verii ( o catalogare in avans) care apartine unei trupe americane valoroase. Aceasta este Danzig si reprezinta de fapt numele de familie al emblematicului om de scena si solist Glenn, care in 1987 fondeaza alaturi de Eerie Von- bass, John Christ- ghitara si Chuck Biscuits- tobe o trupa de blues-rock. Piesa de mai jos apartine albumului Danzig III: How the Gods Kill aparut in 1992. Daca va place timbrul vocal a la Jim Morrison, daca va plac riffurile Black Sabbath si daca va place atitudinea detasata si amuzanta a trupei Red Hot Chilli Peppers, atunci cu siguranta Danzig este ceea ce sperati sa auziti. Dirty Black Summer suna foarte mult a anti-cover pentru Indian Summer de la The Doors. Nu va sfiiti sa ascultati si restul pieselor de pe album. Vi le recomand cu toata increderea.
EMO- Toate vechi si noua toate
Vi se pare cunoscuta imaginea de mai sus? Ehh, nu-i asa ca va uitati la Dan Diaconescu si nu e asa ca acum s-a trezit si presa sa dezvaluie probleme existentiale adolescentine vechi de cand lumea? Pai da, nu e niciodata prea tarziu, mai ales dupa episoadele incendiare din “Cautarea Elodiei”.
Ce e cu Emo pana la urma? Imi trimisese un amic un banc despre acest cuvant (elucidat in randurile ce urmeaza) si asa mi-a starnit curiozitatea sa scriu despre asta. Vreti bancul nu e asa? 
Stiam eu..
“Ce fac 5 emo intr-o camera ? 4 stau in fiecare colt si se taie cu lama si al 5-lea sta in mijloc si plange ca nu are si el un colt!”
Asa, sa mergem mai pe la inceput..Emo a aparut prin 1985, cand doi muzicieni pe nume Ian MacKaye and Guy Picciotto, unul cu trupa Embrace si celalalt cu Rites of Spring, s-au gandit sa bage nitel feeling si nitica violenta in hardcore punk. Emo este prin urmare un subgen al muzicii rock. Guy spunea ca termenul a aparut de la fanii trupei sale care numeau genul acesta de muzica drept hardcore emotional. Deci emo pare sa fie prescurtarea de la cuvantul emotional.
Asa..In cazul curentului muzical emo exista trei valuri. Primul este cel de care v-am vorbit, cu durata intre 1985-1994. Al doilea s-a intamplat intre 1994-2000 si Emo si-a indreptat atentia dinspre hard spre indie rock. Trupe celebre au fost Chicago si The Get Up Kids. Al treilea val este cel din 2000 si pana in zilele noastre. Jimmy Eat World este trupa care a adoptat stilul emo si care a ramas asa chiar si cand s-a dezis de acest cuvant. Termenul a devenit din ce in ce mai greu de definit datorita popularitatii sale. As aminti din acest val proaspat si trupe precum My Chemical Romance si Tokio Hotel. Numesc si aceste trupe tinere pentru ca sunt cele mai cunoscute in randul adeptilor genului. Hardcore punkul a luat in prezent influente gotice si viziuni sumbre. Pe undeva se pare ca ceea ce incepea sa fie in 1985 nu mai este sub nici o forma in 2008. Mai mult, emo la nivel muzical inseamna un amalgam de stiluri din zona rock care nu se pot identifica si individualiza ramanand un hibrid format din pop, indie, punk si gotic.
Mai important decat orice originalitate de nivel instrumental sau compozitional este mesajul. Tokio Hotel spre exemplu exprima frustrarile adolescentilor din lumea intreaga si le umple golul iscat de intrebari precum: Cine sunt? Ce vreau? Ce fac? Incotro ma indrept? Nu cu explicatii din filosofia speculativa, nu, ci printr-o dibace evitare a tratarii directe a subiectului. Mai exact divagand. Eii, dintr-o data Emo nu mai da nastere exploziilor de rasete, nu-i asa? Ne trezim ca ne confruntam cu o problema..
Emo a pornit dintr-un curent muzical un stil de viata. El este materia pura din care adolescentii gusta pentru a-si linisti intrebarile la care nu gasesc raspuns nicicum din familie. Este placerea lor de a se considera neintelesi. Este ridicarea la rang de virtute a fricii de a fi tu insuti si de a-ti accepta defectele si slabiciunile. Pana la urma este un paradox: a demonstra ca esti un neinteles, un personaj unic si emotional adoptand stilul de viata si preferintele vestimentare ale tuturor adolescentilor din lumea asta! Sa exemplific in ce consta dilema existentiala a adolescentului Emo din Romania prin citarea urmatorului mesaj sub titlul Adolescenta Chinuita pe forumul tokio-hotel-fan.ro :
13.05.08
Mdeah scriu jurnalul asta pt a ma descarca nu am nevoie de comentarii nu doresc lucrul asta
doar k nu imi e de ajuns s scriu ce se intampla cu mine
doar pe o coala de hartie
Azi m-am convins k donsoara X a fost cea care de ziua mea mi-a facut un “mishto cadou”
mi-a distrus profilul de hi5
si m-a facut in toate felurile
auzi la ea ce nume mi-a pus gutzaloveforever
in plus ea a fost cea care i-a scris lui D. o gramada d porcarii
stiind k imi placea d el
in fine…am lamurit si asta
la engleza o fost superb
)
tare k nu am mers joi la sc
:>
nu am pierdut nimic ba mai degraba am castigat
maine dau lucrare la franceza
nu stiu mai nimic
traiasca copiatul
sper s imi iasa si de data asta
k in acesti 3 ani de liceu
tot asa am procedat
mdeah sper k maine s nu ma intalnesc cu D.
nu am nevoie sa imi strice ziua
…culmea in acelasi liceu
acelasi cartier
si nu ne-am mai intalnit de mai bine de o luna
si inainte ne intalneam zilnic
pff se vede ca sunt norocoasa
si acum el zice k eu sunt aia cinica si mincinoasa
eu? tot eu? care l-am ajutat enorm!
care i-am facut tte mofturile
i-am facut rost de manuale app moca
si apoi tot eu sunt vinovata
stai nitel k orikt de frumos esti
dak esti prost nu ma meriti…
hmm si acum iar e pe mess..
invisible pt el clar!
cik nu mai intru pe mess
asta crezi tu fraiere
si traiasca myspace-ul si regulile lui
ce bn k mi-am sters tte commurile pe kre i le-am dat
acum mai urmeaza sa ii dau ignore/sa imi sterg nr lui de tel/tte mesajele de la el/poza de pe hi5 e stearsa deja(ma mir cum de am facut-o) si nu in ultimul rand sa prind momentul potrivit in care o sa fie si Ale si Alina cu el
si sa ii arat ca matza blanda zgarie rau
si k nu eu sunt aia mincinoasa si aia prefacuta
ci tuh.o s regrete toate lucrurile pe kre mi le-a facut
mai devreme sau mai tarziu
si sa il iert niciodata!
Se observa foarte usor ca avem de-a face cu o carenta de ordin psihologic, cu disfunctii la nivelul perceptiei adolescentine asupra valorilor si crezurilor. Ma gandesc ca si eu..
Dream Theater’s Greatest Hit (…and 21 other pretty cool songs)
Dream Theater a lansat în aprilie 2008 albumul Greatest Hit (…and 21 other pretty cool songs) care cuprinde într-un double CD pack (Dark Side şi Light Side) piese de pe cele opt albume de studio ale trupei, de la Images and Words la Octavarium.
Cu o evidentă aluzie la „greatest hit-ul” albumului, Pull me under, ultima piesă care a cunoscut celebritatea pe posturi gen MTV, DT propun un set de melodii remixate şi reorchestrate care parcurg toată istoria trupei. De la acordurile Another Day la Home de pe albumul-concept Scenes from a memory până la Solitary shell şi I walk beside you, Dream Theater combină ritmurile progresive şi parcurge o vastă ramură a genului care i-a definit timp de douăzeci de ani.
Nu o să trec prin fiecare piesă în parte deoarece nu sunt noutăţi, sunt melodii pe care le găsiţi foarte bine închegate în albumele trupei. Ceea ce vreau să recomand este ca atunci când ascultaţi Home, Through her eyes sau The spirit carries on, să încercaţi apoi să luaţi albumul la „urecheat” pentru că merită. Dream Theater nu e o trupa de „hit” este o trupă de album, şi pentru ca experienţa să fie completă recomand o privire de ansamblu.
Track Listing
Disc 1: (The Dark Side)
- “Pull Me Under” (2007 Remix)
- “Take The Time” (2007 Remix)
- “Lie” (Single Edit)
- “Peruvian Skies”
- “Home” (Single Edit)
- “Misunderstood” (Single Edit)
- “The Test That Stumped Them All”
- “As I Am”
- “Endless Sacrifice”
- “The Root Of All Evil”
- “Sacrificed Sons”
Disc 2: (The Light Side)
- “Another Day” (2007 Remix)
- “To Live Forever”
- “Lifting Shadows Off A Dream”
- “The Silent Man”
- “Hollow Years”
- “Through Her Eyes” (Alternate Album Mix)
- “The Spirit Carries On”
- “Solitary Shell” (Single Edit)
- “I Walk Beside You”
- “The Answer Lies Within”
- “Disappear”
Mustaine este mega-clar in exprimare!
Am incercat intotdeauna sa avem un comportament ireprosabil pentru ca relatia pe care am avut-o intotdeauna cu voi, presa, si cu ei, audienta, sa fie una fara de care nici unul dintre noi trei nu poate supravietui.
Dave Mustaine, vocalul trupei Megadeth anunta la telefon: “Am fost pe drumuri aproape tot anul trecut si a fost nemaipomenit. Sunt multi oameni in lumea asta larga si o data cu ei vin si relatiile iar relatiile sunt greu de mentinut, numai daca esti un prefacut si spui in fata ca iti place iar in spate injuri de numai poti nu esti de acrod cu acest lucru. Dar eu sunt genul de persoana care atunci cand nu place pe cineva nu se poate abtine sa nu spuna asta!”
Nu este greu de crezut ca Mustaine este mai mult decat deschis sa vorbeasca despre tot ce gandeste si te poarta in 15 minute prin subiecte pe care altii te-ar purta in 45 de minute. Atitudinea lui Mustaine nu a fost una de a ataca fara sens persoanele pe care nu le-a suferit. De fapt, doar cei care “l-au ars” in trecut (majoritatea membri vechi de trupe care l-au mintit si l-au furat) isi primesc acum rasplata.
Referitor la conexiunile intre grupurile care formeaza comunitatea din care face parte Megadeth, Mustaine spune: “ Am incercat intotdeauna sa avem un comportament ireprosabil pentru ca relatia pe care am avut-o intotdeauna cu voi, presa si cu ei, audienta, sa fie una fara de care nici unul dintre noi trei nu poate supravietui. Stiu ca multi jurnalisti nu ma plac, precum stiu ca multi ma plac. De altfel sunt multi care ma plac, dar nu-mi plac muzica. Dar inteleg lucrul acesta, stiu ca este o slujba si nu trebuie neaparat sa fii o persoana rea daca o practici.
Ceea ce s-a intamplat la Dawson a fost teribil!
“Stiu ca exista fani care ne plac si fani care nu ne plac. Exista fani ai muzicii noastre care folosesc creatiile in sens negativ.” Mustaine se refera la schimbul de focuri care a avut loc in 2006 la Dawson College in Montréal,moment in care atacatorul spunea ca a fost inspirat de piesa “ A tout le monde”.
“Ceea ce s-a intamplat la Dawson a fost teribil. Am afirmat dupa incident ca piesa este a tuturor oamenilor din Montreal si ca nu a fost niciodata creata pentru a da curs unui comportament deviant, prin urmare nu pot permite acelui individ sa fure asta de la noi. Cred ca cel mai important este sa iei act de propriile actiuni fara a arunca vina pe ceilalti.”
Iti poti da seama cand tipii sunt niste “pasarici” si folosesc o sumedenie de cuvinte murdare menite sa le ridice barbatia
Nu e de mirare ca sentimentele lui Mustaine in legatura cu acest subiect sunt puternice. Nu ii place sa iroseasca cuvintele cand vorbeste, lucru care se aplica si versurilor sale.
“ Am incercat mereu sa folosesc versuri inteligente. Gandesc ca este pacat ca multi cantareti spun “shit” numai de dragul de a o face. Iti poti da seama cand tipii sunt niste “pasarici” si folosesc o sumedenie de cuvinte murdare menite sa le ridice barbatia. In toata cariera mea cred ca am spus “ Fuck” de doua ori in cele peste 100 de cantece pe care le avem. Si exista tipi care folosesc apelativul “curve” pentru femei si glorifica aceasta stupiditate de care oamenii fac haz cand vine vorba de heavy metal.”
“ Imi place sa scriu despre lucruri importante pentru noi, orice nationalitate am avea. Imi place sa scriu lucruri care sunt inteligente si ne descriu ca rasa, fara sa tin cont de varsta sau sex. Muzica Megadeth este provocatoare si stimulativa, de fapt a fost asa de la inceputuri. Am incercat intotdeauna sa scriu versuri care sa te faca sa reflectezi si sa spui: >Wow, ma intreb la ce s-o referi…< Nu am spus niciodata voteaza asta ci pur si simplu, asa sunt, si ar fi bine si tu sa fii la fel.”
Deci, in vreme ce muzica Megadeth poate fi considerata un uragan, versurile lui Mustaine dezvaluie un om care este in mod particular implicat in probleme legate de libertate si respect. Aceasta atitudine il leaga pe Mustaine de vremurile trecute, inainte de a canta in Megadeth, inainte de a face parte din proiectul de inceput Metallica, demult cand era doar un pusti care iubea muzica si dorea o cale de scapare prin ea.
Eram un pusti slab si roscat, singuratic si cu un singur prieten care m-a dus la o petrecere o data, unde am intalnit un ghitarist care canta frankensteinian si care la sfarsitul micului recital avea toate tipele la picioare.
“ Nu am intrat in asta pentru bani. Am intrat in aceasta lume la inceput pentru ca eram un pusti slab si roscat, singuratic si cu un singur prieten care m-a dus la o petrecere o data, unde am intalnit un ghitarist care canta frankensteinian si care la sfarsitul micului recital avea toate tipele la picioare. Mi-am spus >Ohh Doamne, acesta este biletul?< Mi-am luat ghitara si stii ce? A functionat! Am castigat popularitate instantaneu si cu cat devii mai bun, cu atat popularitatea ta creste.
Omule, am fost lovit cu atatia pantofi incat nici nu as sti ce sa fac cu ei, dar acestea sunt riscurile meseriei!”
Observ alte trupe care devin faimoase si care prefera sa se distruga. Imi place Oasis, unele piese sunt perfecte cand conduci sau cand esti la o petrecere, nu chestiile dulci imi plac ci riffurile rapide, dar dintr-o data auzi ca oamenii astia au plecat acasa pentru ca cineva a aruncat un pantof catre ei pe scena intr-un show din Canada. Omule, am fost lovit cu atatia pantofi incat nici nu as sti ce sa fac cu ei, dar acestea sunt riscurile meseriei!”
* Interviu realizat de EDEN MURO, poate fi vizualizat pe eden@vueweekly.com
