TOP T BUZAU 2008
“Festivalul infratirii neamului rockaresc”, TOP T Buzau, a implinit 25 de ani zilele trecute. Din 1983 si pana in 1989 a sfidat cenzurile comuniste ascunzandu-si existenta in muzica de calitate si mesaje transante. Din 1990 s-a privatizat in gusturi si selectii. Din 2000 a intrat ca orice entitate in plin proces globalizant. 2008 l-a gasit intr-un soi de indecizie, o lupta intre traditionalism si modernism. Este mai mult decat evident ca TOP T a evoluat uman, ca a facut si rele dar mai ales bune, continuand sa existe. Top T s-a descurcat si in conditii de suprapopulare cat si in conditii de subpopulare.
Anul acesta am sesizat o lipsa acuta de interes din partea comunitatii rock. Daca in alte timpuri Buzaul era impanzit de plete si piele de prin toata tara, acum au ramas nostalgicii si curiosii. Majoritatea obisnuiti ai locului. Asta in conditiile in care mari trupe si-au unit fortele pentru a sarbatori acesti 25 de ani de existenta. In plus pentru a continua omagierea celui care a fost cel mai iubit rockar al romanilor, TOP T a fost dedicat lui Florian Pittis.
JOI
Joy of joi : nume cunoscute ale scenei de metal autohtone au descins atmosfera primei seri de Top cunoscuta drept seara de “greutati”.
Trupei Abigail i-a revenit sarcina sa conduca urechile “ne-ascultatorilor si ne-atentilor” catre sonoritatile rock. S-au cantat piese din intreaga existenta Abigail: vechi si nou. Carismatica Corina avea sa zica : “ toate piesele Abigail fara mine sunt instrumentale”, referitor la albumele dinaintea aparitiei sale in trupa.
Dupa principiul “toate’s vechi si noua’s toate”, Abigail nu a putut decat sa se lase aplaudata si aclamata de public in ciuda defavorizarii sonore. Dar treaba profesionistilor este sa nu lase sa transpara ideea vreunei probleme pe scena. Razvan nu s-a putut abtine sa remarce pe una din piese : “sunteti draguti si intelegatori, dar nu a iesit bine!”. Foarte antrenante mi s-au parut dueturile Corina si Paul Slayer: declaratiea inflacarata ”trebuia sa te iert!”, jocul scenic cu plecaciunile lui Paul si strangerea mainii Corinei si sugerarea acelei distante in care se arunca doi oameni care se iubesc. Dialogul lipsit de cuvinte intre Corina si Razvan era de fapt o stafeta pe care si-o predau periodic pentru a monopoliza publicul si scena. Glumitele nevinovate ale solistei si remarcile acide ale lui Razvan au amuzat si binedispus audienta.
Carnal a fost a doua trupa pe scena. Niste polonezi mici si rai care se descurca cu instrumentele dar canta un grind core cu iz de death mult prea obositor si repetitiv . Dar deh, nu tot ceea ce imi place mie place si altora. Ca drept dovada ca acestia au incins publicul la maximum castigand destul de multi doritori de pleata si de rupere de camasi in fata scenei. Laudabil faptul ca au castigat publicul chiar de la primele acorduri, asta in conditiile in care nu foarte multi luasera cunostinta de ei.
Negura Bunget a fost cel mai asteptat numar al serii. Rasfatatii TOP T-ului (aici s-au deschis prima data catre public) au adunat multi doritori de sonoritati black metal. Desi genul in sine este restrictiv, desi Negura adauga acestei limitari una si mai mare : influentele atmosferice cu fragmente religioso-pagane, sunt foarte apreciati de ascultatori care nu au predilectie pentru black. Un fenomen care tinde sa ma surprinda mai ales ca muzica lor nu este comerciala si prin urmare deloc usor de digerat.
Ascetii timisoreni au adus singuratatea, meditatia si chinurile existentiale in simtirea tuturor celor prezenti. Era impotriva firii sa nu te lasi ametit de sunetul de toaca (prezenta pe scena), nai si tulnic. Daca m-ar fi intrebat cineva vreodata cum poti sa aduci spiritualul pe scena si apoi cum il poti vara printre oameni i-as fi zis sa-si bage nasul la loc intre carti. Acum pot gasi raspunsul si acesta este Negura Bunget. Printre piesele cantate enumar: OM, Cunoasterea Tacuta, Hora Soarelui, Tesarul de lumini, Norilor si Al Locului. Bisul cerut cu nesat de cei insetati dupa Hupogrammos, Negru si Sol Faur a fost la piesa Vazduh. Nefiind un fan al genului ci mai mult un admirator potolit, showul mi s-a parut epuizant. Dar asta si-a dorit publicul: epuizare intru black-metal!
Trooper. Tot isi mai bagau ei capul pe dupa draperii sa vada ce se mai petrece cu Negura si cat mai dureaza prestatia acestora. Se asteptau ca publicul sa fie deja domolit la aparitia lor si banuiesc ca s-au gandit cum sa faca sa ridice iarasi oamenii in picioare. Dar fanii Trooper raman fideli pana la capat. Au avut rabdare sa ii lase sa se instaleze si apoi au fraternizat pe piese precum Cum vreau eu, Amintiri, Tari ca Muntii, Strigat si Un singur drum. La piesa Cantecul Lebedei John s-a trezit fara pedala la tobe. Si baietii s-au rugat sa li se dea una de imprumut. Coiotul a depasit momentul transformand situatia intr-o balada. Tot el a zburdat fericit pe scena reusind sa anime si mai mult publicul tocmai iesit din amorteala. Un show sincer si reusit.
La 2 si urma sa urce Cargo. Pozitie ingrata au avut din moment ce majoritatea celor prezenti se pregateau de obstescul sfarsit. Am imbatranit sau nu, ideea e ca nu am mai rezistat sa-i vad si am fugit acasa. Intreaga seara mi s-a parut un maraton din care cei mai puternici scapa nevatamati. Cu exagerarile de rigoare, evident..
PRIMA PARTE
