Club A, de la miercuri la ne-miercuri..
Se facea ca acum 4 ani paseam timid pe meleaguri bucurestene. Se facea ca prin perindarile mele in cautari avide de baruri rock am dat de club A dupa ce de 2 ori am trecut pe langa..Asa am aflat de seara tematica rock, de legendara ( o pot numi asa pentru ca am amintiri multe) miercuri.
Pe nenea Lenti il stiam de la rockzone si de prin revista. Stiam ca are fixatie pentru heavy si mai stiam ca-si luase bataie de la niste blackeri pentru ca nu le punea muzica in emisiune..Riscurile meseriei..Eu stiam doar fata lui de mielusel nevinovat care in toate interviurile evita sa priveasca in ochi invitatul si care parca arunca intrebari peste umar apoi ascunzandu-si capul in nisip…
Imi amintesc si acum emotia de copil nestiutor cand am intrat in club..Aproape ca totul ma fascina..Tricourile negre, pletele, berile si mai ales intristarea si chinurile de pe fetele tuturor. De aici parca se insinua ura fata de realitate. Mai tarziu aveam sa inteleg cum rockul este o lume interioara care atunci cand vine in contact cu realitatea se evapora..Atunci se intampla sa vad rockul doar ca pe o manifestare..Si cautam febril sa ascult cat mai mult din tot ceea ce Lenti punea la un volum rusinos de tare: sepultura, pantera, slayer, metallica, system of a down..Simteam pe atunci legatura intre oameni, legatura sondata de aceasta pasiune comuna: muzica rock. Era vorba de o comunitate ce impartasea aceleasi valori si nazuinte. O comunitate ce nu se sfia sa se largeasca si sa prinda in joc si copii sfiosi ca mine.. Departe acel individualism, acel teribilism pe care-l constat in Club A, in aceeasi seara celebra de miercuri, acum.
Noii rockari parca vin manati de o ambitie stupida, aceea de a se afisa precum se afisau domnitele si domnii la brat in perioada interbelica. Un simplu act de fatada. Muzica este aceeasi numai ca se constata o inversare: cantitatea de oameni versus calitatea. O puzderie de punkeri, de manelisti sau houseri si persoane venite exclusiv pentru a agata, fara a avea vreo legatura cu Rockcultura lui Lenti. Pestera noastra de neintelesi s-a transformat intr-o bodega neincapatoare..Nu se mai poate respira de fumul raspindit atat de tigari cat si de ifosele participantilor la show. Pentru ca miercurea in club A a devenit un show..Rockarasii travestiti sunt cuminti, beau Sangria sau Salitos, timid se unduiesc si-si afiseaza zambetul de Hollywood. Basca se speriu foarte cand vreun rockar veteran pierdut pe acolo da constiincios si pasionat din cap.
Sunt vechi domnule, sunt vechi vremurile cand muzica se asculta doar pentru placerea de a asculta si a trai interiorizand trairile disparate ale lumii rock.
Zapacita a zis,
mai 12, 2008 at 1:01 pm
Ca bine le zici!
Dar se pare ca e inevitabil. Toate cluburile se transforma incet incet intr-unul si acelasi podium pentru farisei. White horse, the jack, club A, live metal, hard&heavy
Ma simt batrana cand spun lucrurile astea dar totusi ma simt f fericita ca am avut norocul sa vad toate locurile astea si multe altele pe vremea cand eram un copil, pe vremea cand roacherii nu erau doar haine si atitudini invatate, pe vremea cand muzica insemna mult mai mult decat a da pur si simplu din cap, pe vremea cand sportul preferat in aceste cluburi nu era aruncatul cu privirea la hainele celorlalti.
Cat despre club A…miercuri de meircuri acelasi tip de oameni dau din cap cat pot de tare, beau sangria si salitos(ce-o fi nene cu bauturile astea??!), se iau in brate fericiti cand se mai baga cate un “blues” agata cate o trista care gaseste grozav de interesant in a se imbata, sau mai nou in a se prefaceca-i beata, arunca priviri rautacioase in jur si habar n-au cine sunt si ce cauta acolo.